Din Utah in Colorado in 5 zile - natura salbatica a vestului american Sorin Stoica

Sosirea mea in Salt Lake City a fost una nesperata. Invitat la IPW in Colorado, am cautat destul de mult un traseu in care sa vizitez cateva locuri noi din USA. Am ales Utah atat pentru Marele Lac Sarat cat si pentru vechile filme cu familii de mormoni refugiindu-se catre vestul salbatic pentru a-si putea urma stilul de viata. Cu o populatie de doar 200.000 de locuitori, Salt Lake City este un oras mic dupa standardele americane. De fapt, am fost foarte surprins sa constat ca am ajuns de la aeroport la hotel in mai putin de 15 minute, fara trafic si fara sa am timp sa inteleg prea multe despre oras. 

Asa ca, a doua zi dimineata, m-am trezit cu ajutorul fusului orar la 05:00 si am facut o plimbare pentru a lua pulsul acestui oras. Bazele orasului au fost puse in iulie 1847 de catre leaderul mormon Brigham Young, cel care a fost si primul guvernator al statului Utah. Simbolul orasului este templul mormon Temple Square, care este si principalul punct de atractie turistica atat datorita templului, cat si a faimoasei Mormon Tabernacle, sala care gazduieste celebrul cor mormon si care a fost pana de curand gazda Orchestrei Simfonice din Utah. Edificiul construit intre 1864 si 1867 poate primi 7000 de vizitatori si are o acustica excelenta. Orasul este placut si se poate vizita cu usurinta pe jos. Pe langa Temple Square si aleile cu case frumoase si elegante din zona de centru, un al punct de atractie este Parcul Istoric (Heritage Park). Acest parc isi propune sa conserve o parte din mostenirea mormona a regiunii atat prin arhitectura unui sat mormon, dar si prin spectacole si manifestari folclorice tipice acestei culturi.

A doua zi dis-de-dimineata am plecat catre nord, spre Yellowstone. Prima mea oprire a fost in Antelope National Park, parte a Marelui Lac Sarat, cel mai mare lac sarat din emisfera vestica, cu o suprafata de 4400 km2. Am ajuns foarte de dimineata, astfel incat am platit taxa de intrare de 10 USD punand banii intr-unul dintre plicurile de la intrarea in parc. M-am putut bucura in liniste de panorama lacului si am admirat cei cativa bizoni care pasteau linistiti, dar si mai multe specii de pasari si cateva caprioare. Recomand ca cei care vor sa-l viziteze sa ajunga dimineata pentru a evita aglomeratia. Din Salt Lake City pana in parc se fac maximum 45 de minute si timpul alocat vizitarii este sub doua ore.

Am pornit apoi catre nord, spre Jackson. Wyoming, urmatorul meu popas. Este o placere deosebita sa conduc oriunde in USA, mai ales la volanul unui Chevy Suburban, insa drumul catre Jackson, precum toate zilele petrecute in nord, a fost o experienta cu adevarat deosebita. Soselele largi cu trafic foarte redus, flancate de natura salbatica, orase mici de cateva sute de locuitori, imbinarea intre civilizatie si natura, toate contribuie la o experienta pe care nu cred ca o poti avea altundeva in lume. Pe masura ce ma apropiam de Jackson, crestele inzapezite ale lantului muntos Grand Teton cresteau la orizont, ca o bariera naturala spectaculoasa unde parea ca soseaua se va sfarsi. Exact aceasta este senzatia cand parasesti I15N si virezi la dreapta catre Teton Village. Panorama muntilor Grand Teton in luna mai este una dintre cele mai frumoase experiente vizuale pe care le-am avut. Ajuns in Jackson, mi-am continuat drumul catre Parcul Grand Teton. Vizitarea parcului se poate face in doua sensuri: dinspre Jackson, stanga catre Moose Entrance si iesire la dreapta catre Moran sau invers. Circuitul panoramic are 42 de mile si se poate face in circa trei ore cu tot cu opriri pentru fotografii. Principala atractie este lantul muntos Grand Teton care se poate admira din diverse puncte si Raul Snake care serpuieste spectaculos prin fata lantului muntos. Traseul este foarte bine semnalizat si este imposibil sa pierzi vreun view point, nu doar pentru ca toate sunt foarte bine indicate, ci si pentru ca, la intrarea in parc, primesti brosura cu harta pe care sunt indicate toate atractiile. Pentru mine, highlights-urile au fost: Teton Glacier Viewpoint Jenny Lake Overlook, Jackson Lake, Oxbow Bend si Snake River Overlook si Glacier View Point. Recomand traseul invers, si anume de la Jackson catre Moran, aici stanga si intrare in parc prin Moran Entrance. Taxa de intrare este 35 USD de masina si este valabila sapte zile si include Grand Teton si Yellowstone.

Seara, am innoptat la un hotel botique pe care il recomand cu caldura: Jackson Parrot Lodge. Jackson este genul de oras mic, ca din filmele western pe care le-am iubit in copilarie, astfel incat plimbarea de seara prin oras a fost ca o calatorie in timp.

In ziua urmatoare, am pornit inainte de ora 06:00 pentru a avea timp sa vizitez cat mai mult din Yellowstone in drumul meu spre Cody. Daca timpul va permite, as recomanda sa petreceti trei nopti in acest minunat parc national, si anume: una in Jackson - pentru a vizita Grand Teton, una in West Yellostone - unde sa innoptati dupa ce vizitati traseul sudic al parcului si una in Cody - dupa ce vizitati zona de nord si cea de est. Pentru cei cu timp limitat ca si mine, trezirea dis de dimineata este un must. Personal am reusit sa vizitez tot ce mi-am propus, chiar daca a trebuit sa fac un ocol de cca 70 de mile pentru ca Beartooth Highway, pe care imi propusesem sa ies din parc catre Cody, era inchisa si cumva aceasta informatie mi-a scapat.

Intregul parc este spectaculos si greu de descris in cuvinte, mai ales in luna mai, cand este inca zapada peste tot, dar vremea este frumoasa si cerul are un albastru cald care, impreuna cu stancile negre, verdele crud si albul zapezii, creeaza un colorit de poveste. Traseul pe care l-am ales a debutat cu Lacul Yellowstone si a continuat catre Geyser Basin, unde am petrecut cam doua ore plimbandu-ma printre geysere si asteptand eruptia Old Faithful (acesta erupe cam o data la o ora si jumatate si rangersii te anunta cand va fi urmatoare eruptie). Tot aici am intalnit turme de bizoni exact ca in povestile mele cu cowboy si indieni. Pentru mine personal, un mare fan al povestilor din Vestul Salbatic, intalnirea cu bizonii a fost un moment special. Am oprit apoi pentru peisajul ireal format de izvoarele termale la Grand Prismatic Spring si apoi am trecut prin Madison ca sa ajung in zona termala Norris, un alt loc desprins de pe alta planeta. Pe drum, am vizitat si Midway Geyser Basin si cascada Virginia. Alte puncte de atractie au fost Artist Point Tower Fall si Fishing Bridge.

Am avut sansa sa vad cativa ursi, un lup si multi bizoni. In ultima ora petrecuta in parc, am fost singur pe sosea, ceea ce a fost deopotriva fascinant si putin inspaimantator avand in vedere ca nu aveam nici semnal la telefon. Sa mergi mai bine de o ora pe soselele din parc cu tot acel peisaj spectaculos de apus fara sa intalnesti nicio masina, sa poti sa te bucuri de acea liniste maiestuoasa sau sa te opresti sa faci poze fara sa fie nevoie sa astepti ca altcineva sa plece, iata unul dintre marile privilegii de a calatori in luna mai. Am iesit catre Cody prin Shoshone National Park, un alt drum panoramic unde turme intregi de caprioare pasc linistite pe marginea drumului. Una dintre surprizele serii a fost un urs grizzly pe care l-am putut admira de la cativa metri intr-o mica rapa aproape de drum.

Am ajuns la Cody Village, un motel tipic din vest, undva in jurul orei 21:00, fascinat si frant de oboseala dupa o zi de poveste. Am parcat masina in fata usii si m-am bucurat inca o data de aceasta zi lunga admirand fotografiile de peste zi.

Cody, pe langa faptul ca este poarta de acces dinspre est in Parcul Yellowstone si este la granita cu Shoshone National Park, se mandreste cu unul dintre cele mai importante muzee despre atat de mult ecranizata istorie a Vestului Salbatic. Pe numele lui adevarat William Frederick Cody, si-a primit supranumele Buffalo Bill pentru tragica isprava de a fi vanat 4282 de bizoni in numai 18 luni, intre 1867 si 1868. Ulterior, Cody a devenit faimos pentru show-ul despre Vestul Salbatic, Buffalo Bill Wild West, prezentat atat in SUA, dar si in Europa la sfarsitul secolului al XIX-lea. Buffalo Bill a fondat orasul Cody in 1895. Pentru mine, el este un ucigas de indieni si de bizoni, cumva unul dintre modelele negative ale istoriei Vestului Salbatic, insa, trecand peste asta si intelegand ca aceea era cultura vremii, el a fost un antreprenor excelent si poate unul dintre pionierii show biz-ului american. Muzeul este un must see pentru cei care iubesc aceste povesti ale Vestului Salbatic. Sunt redate foarte multe scene istorice, scene de viata, modul de trai din acea perioada, si multe elemente din spectacolul Buffalo Bill Wild West. Pentru iubitorii de arme, aici se gasesc colectii impresionante de arme de foc din ultimii 250 de ani. Pentru mine, vizita de cateva ore la muzeu a fost foarte interesanta, dar si trista deopotriva pentru ca am citit sau recitit despre atat de multele masacre facute in numele civilizatiei de catre colonistii americani in teritoriile indiene. Cel de la Sand Creek, unde armata americana a ucis si mutilat 500 de indieni Cheyene, dintre care doua treimi erau femei si copii, m-a urmarit intreaga zi pe drumul meu prin preeriile nesfarsite catre Laramie, indicatoarele catre Sand Creek Massacre Trail intersectandu-se cu drumul meu catre Laramie.

Drumul de circa 360 de mile a fost din nou o placere: campii nesfarsite cu un trafic atat de light incat de multe ori trecea o jumatate de ora pana sa intalnesc alta masina, podisuri inalte unde sute de caprioare se bucurau de iarba savuroasa, udata de ploile dese din regiune, un cer innorat cu ochiuri de tornade stand sa se nasca si mici localitati tipice din vestul american. O surpriza a fost ruta panoramica Wind River Canyon, una dintre sutele de rute panoramice din Statele Unite care iti releva o frumusete naturala salbatica suprinzatoare pentru o tara asociata cu tehonologia si urbanizarea.

Orasul Laramie, pe vremuri casa celebrului Fort Laramie, unul dintre orasele de granita catre Vestul Salbatic, este in aceste zile doar un mic oras american care gazduieste Universitatea Wyoming. Un loc frumos, perfect pentru un stop de o noapte in drumul catre Colorado.

Ultima zi din acest tur a fost, din pacate, si cea mai ploioasa. Spun „din pacate” pentru ca dedicasem acestei zile un traseu panoramic prin Muntii Stancosi, pe care l-am facut in cea mai mare parte, insa, din cauza vremii, nu m-am bucurat de peisaje. Sunt foarte multe rute panoramice in zona si cea mai buna modalitate de a explora Muntii Stancosi este sa ramai pentru o noapte in Estes Park, de unde poti alege intre cele cateva rute panoramice. Colorado este, de altfel, unul dintre statele foarte ofertante din punct de vedere al naturii si este o placere pentru orice sofer sa conduca pe drumurile din regiune. Pentru mine, site-ul MyScenicDrives.com este obiect de studiu de fiecare data cand merg in USA.

Estes Park este o statiune montana minunata (de care nu m-am putut bucura pentru ca ploua mocaneste cat am stat) pe care o recomand. De aici, am coborat catre Denver pe ruta panoramica Peak to Peak Highway.

Cu cei peste 600.000 de locuitori, Denver este un oras sensibil mai mare decat Salt Lake City, dar inca mic pentru standardele din USA, astfel incat nu mi-a luat foarte mult sa gasesc hotelul unde aveam sa petrec urmatoarele cinci zile, invitat fiind la IPW - cel mai important eveniment pentru industria de turism din USA.

Denver este unul dinre orasele must see din USA atat pentru a fi folosit ca baza de explorare a statului Colorado, dar si pentru orasul in sine. Celebru pentru Red Rocks Amphitheatre, un amfiteatru adaptat intr-o structura naturala cu o acustica ce a facut multi artisti din intreaga lume sa concerteze aici, Denver este cunoscut ca un oras muzical, un oras in care muzica live, evenimente si festivalurile muzicale de toate genurile sunt parte din ADN-ul lui. De asemenea, bucataria locala combina aromele cu aceeasi iscusinta cu care orasul combina genurile muzicale. Nu in ultimul rand, Denver este orasul in care se imbuteliaza cele mai multe tipuri de bere din intreaga lume. Zilnic in Denver se imbuteliaza peste 200 de marci diferite de bere in cele peste 1500 de fabrici sau ateliere artizanale de bere din zona metropolitana. De asemenea, la festivalul anual al berii din Denver, se pot gusta peste 4000 de marci de bere din intreaga lume.

Denver este denumit Mile High City si, in mod ciudat, numele este cat se poate de exact pentru ca a treisprezecea treapta a scarilor Capitoliului este exact la inaltimea de o mila fata de nivelul marii. Cu 300 de zile de soare pe an, Denver este un oras care se poate vizita foarte usor pe jos, intr-o plimbare de patru-cinci ore. Principala artera, Strada 16, denumita si 16th Street The Mall, este o artera pietonala inaugurata in 1982, care uneste Union Square cu Centrul Civic. Artera are o lungime de aproximativ doi kilometri si este foarte aproape de cele mai importante atractii turistice ale orasului, dar are si foarte multe magazine, resturante si cafenele. Pe mijlocul arterei, circula un autobuz modern FreeMall Ride care iti da pozibilitatea sa alternezi mersul pe jos cu cel cu autobuzul, in functie de planul de vizitare al orasului. Printre obiectivele turistice cele mai importante, pe langa cele deja mentionate, recomand Zona Centrului Civic cu cladirea Capitoliului, dar si Casa Memoriala Molly Brown (celebra supravietuitoare de pe Titanic, care a determinat barca de salvare nr. 6 sa se intoarca sa caute supravietuitori), Space Museum, Larimer Square, Gradina Botanica, Forney Transportation Museum printre altele multe muzee, o plimbare pe jos macar intr-un sens pe strada 16, Union Station, Daniel and Fisher Tower, Mile High Stadium si, bineinteles, un concert la Red Rocks, o seara intr-un pub cu degustare de bere locala. Pentru iubitorii de shopping, ca orice oras din USA, Denver este foarte ofertant. Personal, recomand Cherry Creek Shopping Center, dar si Laramie Square pentru shopping pietonal, in special pentru magazine cu produse locale.

Recomand minimum doua nopti in Denver, iar pentru cei ce isi propun sa viziteze si Aspen, probabil trei nopti ar fi ideal.